Dacă în perioada interbelică aveam piloți ca Jean Calcianu sau Petre Cristea care ne reprezentau cu succes pe circuitele Europei, în următorii 60 de ani abia dacă am mai avut câteva prezențe pe scena internațională. Tradiția noastră în competițiile de monoposturi a fost reluată abia după anul 2000, iar de atunci aproape o duzină de tineri piloți au concurat sub culorile României în lumea bună a motorsportului.
Ce mai avem…
1. Mihai Marinescu
Tânărul brașovean (24 ani) este vârful de lance al României pe circuitele internaționale. În 2012 a încheiat deja al optulea său sezon în competițiile de monoposturi, dintre care ultimele trei le-a petrecut în Formula 2. Și-a făcut apariția în acest campionat, cu mașini identice furnizate de antrepriza britanică Williams F1, în 2009, când a încheiat stagiunea pe locul al 10-lea. Un an mai târziu și-a dublat numărul de puncte marcate, bifând și prima sa victorie la acest nivel, chiar în “Templul Vitezei” de la Monza, în drum spre locul al 5-lea în ierarhia finală. Anul acesta s-a apropiat și mai mult de titlu, câștigând pe alte două circuite de legendă (Nürburgring și Brands Hatch), în plus obținând trei clasări în pole-position și tot atâtea recorduri pe tur. Înaintea succeselor din Formula 2, “Beu” Marinescu a câștigat în 2008 cursa de Formula BMW de la Macau, circuitul care a consacrat o duzină de campioni de Formula 1. În fiecare an are emoții privind bugetul din sezonul viitor, însă faptul că din 2005 continuă neîntrerupt în competițiile internaționale de monoposturi (184 de curse până acum) ne dă speranțe că într-o zi va ajunge protagonist într-un campionat de top. Pentru 2013 era cotat cu șanse la titlu în F2, recompensa fiind un test cu echipa de Formula 1 Williams, însă campionatul s-a desființat la capătul anului trecut. Marinescu a disputat trei etape cu Zeta Corse în Formula Renault 3.5, iar mai recent, în septembrie, a alergat la Hungaroring în Trofeul Mégane Eurocup.
2. Robert Vișoiu
Adolescentul în vârstă de 17 ani din Pitești a făcut senzație la începutul lui 2012, când s-a clasat pe locul 2 la debutul său în campionatul GP3, pe circuitul de F1 din Barcelona. A disputat toate cele 16 runde ale stagiunii în solda echipei Jenzer Motorsport, încheind pe locul al 14-lea, cu 24 de puncte. A trecut linia de finiș în toate cursele – cu o singură excepție! – iar perspectivele arată promițător pentru anul viitor, când va pilota din nou pe circuitele europene pe care le-a învățat deja în acest an. În același an a disputat mare parte din etapele Formulei 3 italiene, câștigând runda disputată la Mugello. După o carieră strălucită la nivel internațional în karting, Robert Vișoiu era abia la al doilea sezon în cursele de monoposturi (în 2011 a concurat în campionatele de Formula Abarth ale Italiei și Chinei). Anul acesta a continuat în GP3, cu echipa MW Arden, și a bifat primele victorii la acest nivel, în cursele de sprint de la Valencia și Hungaroring, clasându-se al 12-lea la finele stagiunii (44 puncte). Tot în 2013 s-a aliniat și la etapele campionatului Auto GP, unde a terminat al 8-lea, cu două podiumuri.
3. Mihnea Ștefan
În 2011 pe vremea asta, puștiul din Târgoviște încă mai concura pe circuitele de karting din Italia, însă în 2012, la numai 15 ani și-a făcut apariția în mod neașteptat în cursele de monoposturi din cadrul Formula BMW Talent Cup. Deși lipsit de experiență pe scena internațională, Ioan Mihnea Ștefan a trecut razant pe lângă o performanță fabuloasă: primul titlu de campion obținut de un pilot român în competițiile de monoposturi. Avea să încheie sezonul pe locul al treilea în clasamentul campionatului, cu 41 de puncte, în condițiile în care cei doi rivali din fața sa au totalizat cu doar unul mai mult – 42 de puncte. Printre cei pe care i-a învins se numără elvețianul Louis Delétraz, fiul unui pilot de F1 din anii ‘90.
… și ce-am pierdut
4. Michael Herck
Poate n-ai prea zice după nume, însă Michael Herck (24 ani) are 100% sânge românesc. Un milionar belgian l-a salvat dintr-un centru de plasament din București în urmă cu două decenii, iar tânărul pilot a concurat vreme de 4 ani în campionatul GP2 sub drapelul României. Două clasări pe podium (Valencia și Abu Dhabi) sunt performanțele care îl recomandă la acest nivel. Remarcând că în 2012 absentează de la startul noului sezon de GP2, l-am contactat via e-mail pe André Herck, părintele său adoptiv, care mi-a confirmat: “Michael a terminat-o cu sportul auto pentru a se concentra asupra studiilor”. Deși surprinzătoare dacă ne gândim la investiția financiară a familiei în cariera sa, decizia lui Herck de a pune în cui mănușile și casca de pilot este într-un fel de înțeles prin prisma faptului că pe plan sportiv ajunsese în impas la capătul anului 2011. Un sezon în care a făcut un mare pas înapoi când multă lume îl aștepta să se numere printre protagoniștii luptei pentru victorii de etapă în GP2, dacă nu chiar pentru titlul de campion – cel care i-ar fi putut deschide calea către F1.
5. Cătălin Țuțuian
Cariera sportivă a pilotului în vârstă de 30 de ani din Moldova Nouă a ajuns într-un punct mort. Talent are cu carul, dar nu posedă banii cu care să facă o tranziție sustenabilă de la karting la automobilism, iar “peștișorul de aur” care să-i aducă bugetul necesar nu se lasă deloc prins. În 1999, campionul de raliuri George Grigorescu, reprezentantul Renault și Elf în România l-a propus pe Cătălin școlii de pilotaj „La Filière” din Franța, iar pentru a obține o bursă el l-a învins în luptă directă şi pe material de concurs egal pe cel mai bun kartist al momentului, Robert Kubica din Polonia, viitorul pilot de F1. Bănățeanul nostru a concurat un sezon (2000) în Formula Renault Campus, apoi a devenit instructor de pilotaj în Franța, însă din 2002 s-a întors definitiv în țară. În 2008 a răspuns invitației lui George Grigorescu de a pilota un Logan în cadrul Bucharest City Challenge, cursa disputată pe circuitul stradal din Capitală. Este un adevărat show să-l vezi la lucru pe Cătălin Ţuțuian: când lasă jos viziera, o haită de câini turbați pare să pună stăpânire pe creierul său, care din momentul startului funcționează ca al unui prădător. Nimeni să nu-i stea în cale în momentul când este dezlănțuit pe pistă! Stilul de pilotaj agresiv și neortodox este cel care dă măsura personalității sale.
6. Constantin Răileanu
Tânărul originar din Tulcea este motivul pentru care merită păstrat teancul prăfuit de reviste auto franțuzești din 2003-2005 în care era lăudat pentru rezultatele sale. Cu o carte de vizită care cuprindea numeroase titluri la karting în România, Ucraina și Bulgaria, Costică Răileanu a debarcat în campionatul de Formula Ford al Franței, după ce visul lui Cătălin Țuțuian în Hexagon deja se stinsese. N-a avut niciodată bugetul suficient pentru un sezon complet în Formula Ford, însă la etapele la care a luat parte a reușit să se remarce. Nu și-a atins nici pe departe potențialul sportiv ca pilot de monoposturi, însă în 2007 a avut ocazia să arate de ce este în stare pe circuit în Dacia Logan Cup, atunci când a câștigat manșa de duminică a cursei de pe Bucharest Ring, ridicând publicul în picioare. Ulterior a participat la etape din Campionatul Național de Raliuri și a cochetat cu ideea unei reconversii full-time în această disciplină.
7. Doru Sechelariu
În scurta sa carieră internațională, fiul fostului primar al Bacăului era pilotul de monoposturi care se bucura de cea mai mare atenție din partea presei din România. Împins permanent de la spate pentru a progresa, Doruleț a obținut în 2008 primele victorii notabile, care justifică întrucâtva faima construită în jurul său: cele două curse de Formula BMW Pacific desfășurate în deschiderea etapei de Formula 1 din Singapore. Dar în Europa n-a avut niciun moment de strălucire de-a lungul a doi ani în Formula BMW. În 2010 a trecut proaspăt înființatul campionat GP3, în solda echipei franceze Tech 1 Racing, pentru care a disputat toate cele 16 etape fără a marca un singur punct. Fusese inițial reconfirmat de team-managerul Simon Abadie pentru sezonul 2011, însă și-a pierdut locul înaintea primei etape din motive de buget. La 20 de ani recent împliniți la mijlocul lunii noiembrie, Doru Sechelariu este deja o fostă speranță. Îl așteptăm să achiziționeze un monopost cu care să concureze în România, la viteză în coastă.
8. Matei Mihăescu
Născut pe 21 martie, la fel ca marele Ayrton Senna, tânărul bucureștean a activat timp de trei sezoane în formulele promoționale de monoposturi. Exponent al generației sale de kartiști din România – împreună cu Mihai Marinescu – Matei Mihăescu a debutat pe un bolid de curse în 2006, în campionatul italian de Formula Renault 2.0, un an mai târziu trecând în cel elvețian de profil, unde a bifat prima și singura sa victorie internațională. S-a întâmplat pe circuitul Varano din Italia. În 2008 a promovat în Formula Master, campionat ale cărui șasiuri Tatuus erau echipate tot cu motoare de 2.0 litri, doar că furnizate de Honda. Locul 6 la Oschersleben (Germania) este singura performanță care l-a recomandat în acel sezon, însă nu a fost de ajuns pentru a-și convinge sponsorii că merită să continue la nivel internațional, astfel că de la finele lui 2008 a dispărut din peisaj.
9. Andrei Harnagea
Ca să performezi în competițiile internaționale de juniori ai nevoie de bani și de talent. În cazul lui Andrei Harnagea, familia s-a achitat cu brio de prima cerință, însă el nu a contribuit foarte mult la cea de-a doua. După o carieră respectabilă în karting, în 2006 a făcut pasul către campionatul german de Formula BMW, angajând mai întâi o companie de comunicare pentru a-i promova imaginea. A avut parte de un eveniment mediatic în Piața Constituției din București – o demonstrație de monoposturi – dar sezonul său de Formula BMW a fost un dezastru, culminând cu participarea în calitate de “wildcard” la World Final. Cursele sale erau transmise în direct în România, fapt care mai degrabă i-a stricat imaginea. Un loc 15 a fost apogeul celor 21 de etape de Formula BMW din palmares. Cel puțin se poate mândri cu faptul că a împărțit circuitele, printre alții, cu viitorul pilot de F1 Sergio Pérez, acum component al echipei McLaren-Mercedes. În 2007 a schimbat echipa, însă rezultatele au rămas la fel de slabe, așa că a pus în cui casca și mănușile de pilot, și a plecat la studii peste Ocean.
10. Completați pe linia punctată………
Până în prezent, doar nouă piloți români, cei sus-menționați, au concurat în cursele internaționale de monoposturi, însă al zecelea n-are cum să mai întârzie multă vreme. Vine tare din urmă generația puștanilor din karting. Unii dintre candidați abia au împlinit vârsta obținerii buletinului, în timp ce alții și-au sărbătorit de curând majoratul. Sunt șanse mari ca unul dintre ei să fie următorul pilot român de monoposturi de pe circuitele Europei: Brad Brunner, Dionisios Marcu, Tomi Drăgan, Andrei Vajda sau Petruț Florescu. Să ne gândim însă și la veteranul Lucien Hora (52 ani), care pilotează cu succes un monopost Lola-Zytek de Formula 3000 în Campionatul Național de Viteză în Coastă și care cochetează cu ideea participării în Campionatul European de Coastă.
Text: Mihai Dumitru / Foto: GEPA/Red Bull
Rally Racing 