Marele Premiu al Orașului București 1994

pliant Marele Premiu Bucuresti (1)

 
Pe 27 noiembrie 1994 a fost prima oară când am văzut pe viu o cursă auto (anterior mai fusesem doar la curse moto de dirt-track pe circuitul Metalul din București). La acea dată eram un puști de 13 ani și probabil aveam ochii încă plânși de la accidentul lui Ayrton Senna, pe 1 mai 1994. Până atunci, singurul meu contact direct cu automobilismul sportiv din România fusese faptul că timp de câțiva ani înainte și după Revoluție am fost vecin de scară de bloc cu pilotul de curse Florin Nuță. Avea o mașină de concurs Dacia Sport albă, cu numărul de concurs 7, pe care obișnuia să o parcheze pe trotuarul de vizavi de blocul nostru. Când spun că am luat contact direct, vreau să înțelegeți ad literam această expresie. Împreună cu prietenii de joacă pipăisem acea mașină de curse în locuri prin care poate că nici mecanicii de la Dacia nu puseseră mâna…

Marele Premiu al Orașului București 1994, desfășurat pe Aeroportul Băneasa, a fost la momentul respectiv un fel de “All Stars Game” al vitezei pe circuit din România. Participarea celor 30 de concurenți licențiați s-a făcut pe bază de invitație, așa cum precizează regulamentul particular al competiției:
pliant Marele Premiu Bucuresti (3)

Din lista de start, eu l-am recunoscut pe deja fostul meu vecin Florin Nuță și mă întrebam dacă pilotul Marius Lăcătuș era chiar fotbalistul. Tatăl meu, pasionat de fenomenul auto sportiv, mi-a explicat că dintre concurenții prezenți la cursă, Ștefan Vasile, Victor Nicoară și Horațiu Ionescu Cristea erau “cei buni”. Pe vremea aceea nu-i cunoșteam încă pe Titi Aur, pe George Grigorescu sau pe foarte tânărul Danny Ungur, care la 21 de ani concura pe un Audi 90 Quattro, cu un număr de concurs (73) pe care l-a folosit și mai târziu. Pentru că pe mulți dintre acești piloți între timp i-am întâlnit personal la curse sau chiar în prezent îi apelez la telefon de ziua lor, găsesc oportun să redau în cele ce urmează numele fiecăruia dintre eroii mei, protagoniștii acelei zile de acum aproape 20 de ani :

4 Heinz Göllner VW Golf GTI
14 Constantin Aur Dacia 1325
11 Ștefan Vasile Dacia 1325
17 Dan Necula Dacia 1325
50 Gabriel Mohora Opel Manta 400
2 George Grigorescu Renault Clio Williams
7 Cristi Măcăneață Dacia 1325
9 Teodor Gheorghe Renault 5 GT Turbo
79 Marius Lăcătuș Renault 5 GT Turbo
19 Florin Nuță Opel Kadett
8 Ion Topală Dacia 1325
15 Aurel Cladoveanu Opel Kadett
86 Bernhard Umundum Renault 5 GT Turbo
24 Mircea Avramescu Renault 5 GT Turbo
124 Sorin Pop Lancia Delta Integrale
29 Eduard Stan Lancia Delta Integrale
78 Dumitru Jianu Honda Civic CRX
45 Alexandru Nicolescu Opel Corsa GSI 16V
16 Viorel Obrejan Dacia 1320
103 Victor Nicoară Dacia 1320
88 Florin Muscaloiu VW Golf
20 Horațiu Ionescu Cristea BMW M3
24 Marcel Stan Dacia 1300
30 Dragoș Luțu Fiat 132 Abarth
73 Daniel Ungur Audi 90 Quattro
183 Alin Mărginean Ford Escort
26 Ioan Jiga VW Golf GTI
41 Bogdan Mihăescu Fiat 130 Abarth
119 Octavian Șerb VW Golf GTI 16V
55 Mircea Ghiță Fiat 130 Abarth

Mai mare este emoția să revăd în acest pliant, la Conducerea Cursei, numele regretatului Paul Borta, bunul meu coleg din perioada de doi ani și jumătate (2000-2002) cât am lucrat ca redactor la revista “Autoturism”. Paul este cel care m-a transformat dintr-un adolescent total atehnic într-unul… care măcar avea pe cine să întrebe când își prindea urechile în treburi de inginerie auto. Am păstrat legătura cu Paul și după ce am trecut la revista “Auto Mondial”, iar apoi la “ProMotor” (din 2004). Undeva prin anul 2006 mă aflam în redacția revistei “Rally Magazin” când Alexandru Tămășescu a venit la mine să-mi spună, la rândul său palid de uimire: “Mihai, tu știi că Paul Borta a murit?” Eu i-am răspuns contrariat ceva de genul: “Bă, ești nebun? Nu se poate!” Abia când vestea tristă mi-a fost confirmată de un amic comun, Robert Adam, am realizat cât de mult am pierdut eu însumi, în plan personal și profesional, odată cu dispariția acestui mare Om, la propriu și la figurat.

La final avem momentul sponsorilor. Printre atâtea logo-uri ilustre de companii internaționale, mie personal mi-a rămas în minte S.C. Inter-Șoricelul S.R.L., un producător și comerciant de alcool din comuna Săcălășeni, jud. Maramureș, al cărui patron – spune legenda – se plimba în anii ’90 pe străzile din Baia Mare cu un leu. Nu în buzunar, ci în lesă. :)

pliant Marele Premiu Bucuresti (2)

Text: Mihai Dumitru

Alte articole pe aceeași temă :
A fost odată… București Grand Prix (04.10.2012)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.