Adrian Răspopa este un tip cu greutate în Campionatul Național de Raliuri, palmaresul la Grupa A și stilul de pilotaj spectaculos aducându-i faimă. După cum îi spune și porecla “Rostogol”, punerea unei mașini de curse pe plafon nu îi mai dă emoții.
În toamna lui 2004 am fost la Onești să asist la Raliul Moldovei, cu toate că sezonul CNR nu mai avea prea mare miză, titlul de campion național absolut fiind adjudecat de Dan Gîrtofan (SEAT Cordoba WRC) cu câteva etape în avans. Acest raliu a rămas în memoria tuturor prin faptul că a fost ultimul raliu de campionat național desfășurat sub bagheta ACR și prin scandalul legat de refuzul vechii federații (FRAK) să-i admită la start pe piloții echipei Eurolines, care s-au afiliat noii federații înființate conform Legii Sportului nr. 69/2000. Pentru a întregi abuzul, oficialii FRAK nu l-a înscris la raliu nici pe Alexandru Pițigoi, care se își declarase solidaritatea față de colegii de la Eurolines.
În paranteză fie spus, federalii de la ACR nu au explicat niciodată coerent de ce în 2004 i-a exclus de la etapele sale pe cei afiliați noii federații, dar începând cu 2007 îi primește cu brațele deschise pe toți licențiații FRAS.
Așadar, stând pe marginea unei probe speciale am intrat în vorbă cu un localnic, unul dintre acei oameni cumsecade pe care îi întâlnești la raliuri. Omul devenise interesat de domeniul sportului auto și mă întreba cu interes despre piloți și despre mașinile lor. Pentru că eram la finalul unui sezon la care fusesem ca ziarist la circa jumătate din raliuri, știam pe de rost culorile și numerele de concurs ale mașinilor și le recunoșteam imediat cum își făceau apariția în câmpul nostru vizual, spunându-i curiosului interlocutor cine le pilotează. După ce echipajele din prima jumătate a listei de start trecuseră deja prin fața noastră, un vechi Renault Clio galben, decorat cu sigla RAFO, iese ambițios din virajul de dreapta care ducea către de locul în care stăteam. Înainte să-mi aduc aminte numele acelui pilot cu prezențe sporadice în CNR, omul din Onești mă lasă fără replică: “Ăsta-i Rostogol al nostru!”.
În antichitate, cetățenii romani își treceau în actele oficiale porecla (cognomen), iar în societate erau cunoscuți mai mult după poreclă decât după nume. Numele pe care îl primești la naștere și ți se potrivește sau nu, însă cu porecla te alegi de obicei mai târziu, așa că este… mai relevantă. Adică porecla spune câte ceva despre caracterul unui om. În cazul lui Adrian Răspopa, porecla “Rostogol” ne vorbește despre stilul său de pilotaj și despre mașinile de concurs pe care le-a pus pe plafon. Însă la curse, dacă nu ai ieșiri în decor, intri la bănuieli că nu tragi de tine și de mașină suficient de tare. Nu este cazul lui Adi să-și pună această problemă, întrucât cheltuielile anuale cu tinichigeria mașinii reprezintă un barometru al ritmului în care merge.Adrian Dumitru Răspopa Mincu s-a născut la Onești, pe data de 16 august 1980, într-o familie de intelectuali. Pe când era copil, părinții lui nu aveau înclinație către domeniul auto, însă bunicul său de la Pitești era prieten cu piloții de raliuri de la Dacia și îl ducea de mână să asiste la antrenamentele cu mașinile de curse. Acela a fost momentul când s-a aprins pasiunea pentru automobile și pentru viteză. Părinților le datorează însă faptul că la împlinirea vârstei de 18 ani i-au făcut cadou o Dacia Sport, cu care la scurt timp a debutat ca pilot în sportul auto, în cadrul Cupei Promo Rally Castrol. Avea să obțină locul secund la Craiova (cel mai bine clasat cu o mașină de producție națională), respectiv pe locul 3 la Brăila, Cluj și Brașov, în această excelentă competiție promoțională care i-a lasat în motorsport și pe alți campioni, precum Dan Gîrtofan, Bogdan Marișca sau Daniel Ungur.
La 19 ani, în 1999, devine cel mai tânăr licențiat FRAK, debutând în Campionatul Național de Raliuri ca navigator al pilotului brașovean Liviu Savu, iar câteva luni mai târziu se aliniază la startul etapei de Viteză pe Traseu Montan de la Râșnov, la volanul unui Peugeot 205 GTI. După câțiva ani de participări cu diverse mașini, cariera sa intră pe un trend ascendent începând cu 2002, când este membru fondator al RAFO Racing Team, cu care devine campion național la echipe atât la raliuri, cât și la coastă. Este anul în care îl are coechipier pe cel mai în formă pilot al momentului, Constantin Aur.Primul succes notabil din cariera lui Adrian Răspopa este consemnat în 2005, când face parte din echipa Balkan Petroleum și pilotează pe parcursul sezonului un Renault Clio RS și apoi un Clio Super 1600. Bugetul era solid, iar așteptările companiei petroliere erau și ele mari, însă pilotul din Onești are un an de grație, în care domină autoritar Grupei A. Nu numai că obține 6 victorii în 8 etape la grupă, însă are un cuvânt de spus și între “cei mari”, devenind un “abonat” la zona punctelor în clasamentul general, mai ales în a doua jumătate a sezonului. Cu 14 puncte (și fără nicio răsturnare!), încheie anul pe locul 9 în ierarhia stagiunii.
În 2006 reușește să-și apere cu succes titlul Grupei A, chiar dacă BkP Rally Team își reduce implicarea în CNR, odată cu bugetul alocat piloților (doar Giri și Răspopa mai apără culorile galben-albastre). Revine la volanul unui Clio RS și se impune în fața unei concurențe mai echilibrate. Cinci victorii la Grupa A și alte 4 puncte la general reprezintă din nou un sezon reușit pentru Adrian.
Pentru că pofta vine mâncând, în 2007 ambițiile au fost mai mari, pe fondul revirimentului echipei Viola BkP, care alinia din nou o “falangă” de piloți redutabili cu mașini de top: Dan Gîrtofan (Subaru Impreza/Gr. N), Titi Aur (Mitsubishi Lancer Evo IX/Gr. N), Adrian Răspopa (Clio S1600/Gr. A), Manu Mihalache (Subaru Impreza/Gr. H) și Cristian Turbatu (Dacia Logan/Cupa Joe). La Raliul Banatului Montan, cel mai tânăr pilot al echipei s-a luptat pentru victoria în clasamentul general, o penalizare de un minut retrogradându-l în final pe locul 3, care rămâne totuși o performanță de invidiat.Următoarea etapă (Raliul Hunedoarei) aduce însă cu sine un accident cumplit pe proba specială Cinciș, la mare viteză, în urma căruia Răspopa suferă o serioasă fractură a vertebrelor cervicale, iar mașina este aproape distrusă. Navigatorul său, Sorin Colceriu, a scăpat nevătămat din acest accident. Chiar dacă imobilizat pe patul de spital, Adrian dădea declarații privind revenirea sa în raliuri. În mod miraculos, starea sănătății sale s-a ameliorat foarte rapid, de așa natură încât în vara acelui an a venit ca “spectator profesionist” la Raliul Sibiului și a confirmat că vrea să piloteze din nou. Situația era dificilă, pentru că Marian Iancu, finanțatorul echipei Viola BkP, a folosit accidentul de la Deva drept pretext de a-și retrage sprijinul material și de a se concentra asupra echipei de fotbal pe care o patronează.
Răspopa a găsit un partener serios pentru ultima parte a sezonului: Poșta Română și a revenit începând cu următoarea etapă, Raliul Ţara Bârsei, alături de un nou navigator: Carmen Poenaru. Contractul a fost prelungit pe 2008, când a concurat pe Suzuki Ignis S1600 (apoi Swift S1600) și a ieșit pentru a treia oară campion al Grupei A. Indiferent de ce-i rezervă viitorul, acest pilot impetuos va continua să lupte până va ajunge în vârf!Text: Mihai Dumitru / Foto: Gabi Tomescu, Freelancer
Descărcați articolul în format PDF (revista “Rally Racing” nr.1 / martie 2009)
Pingback: (FOTO) Campionul TITI AUR, printre sutele de prieteni ai lui ADI RĂSPOPA care l-au condus pe ultimul drum pe pilotul oneștean | Unu pe Trotus