În Raliul Harghitei 2004, Alex Dobai a câştigat Trofeul A2 alături de George Grigorescu
În peisajul sporturilor cu motor din România, toată lumea îl cunoaște pe ziaristul Alexandru Dobai. Chiar și taciturnii se luminează atunci când le vorbește “Șoni”. Băimăreanul ne dezvăluie cum poate un om să trăiască din pasiunea lui.
– Cum ai luat contact cu fenomenul sporturilor cu motor?
Alex Dobai: Era undeva prin 1981, când în mai vechiul “Telejurnal” am avut ocazia să văd câteva imagini din Raliul Suediei. Cum o parte din secvenţe erau filmate din helicopter, am fost vrăjit de traiectoriile unei maşini al cărei nume nu spunea prea multe la vremea respectivă: Audi Quattro. Beneficiind de avantajele tracţiunii integrale, bolidul din Ingolstadt sfida toate legile existente la vremea aceea în raliuri. Am fost cucerit de imaginile respective şi acest lucru explică în totalitate şi marea mea dragoste pentru raliuri.
– Dacă ar fi să faci un bilanț, care sunt cele mai frumoase împliniri în acest domeniu?
Alex Dobai: Chiar dacă risc pe undeva să fiu acuzat de lipsă de modestie, mă bucur că eu şi compania mea Motorscope au reuşit să ofere pasionaţilor primele anuare româneşti dedicate Formulei 1 şi raliurilor. Mai mult, sunt mândru de faptul că prima istorie a unei mărci de automobile (Skoda) poartă tot semnătura noastră şi nu în ultimul rând am trăit o bucurie aparte atunci când Porsche România a hotărât ca eu să fiu cel care să prezint istoria quattro în cadrul unei campanii naţionale, pentru care am şi pregătit dealtfel o broşură dedicată. Pentru mine, a fost un moment cu totul şi cu totul special, oferindu-mi cele mai dulci roade pentru o pasiune de peste 25 de ani! Am călătorit prin lume, pe oriunde se desfășoară curse de circuit și raliuri.
– Care sunt eroii copilăriei pe care i-ai întâlnit în carne și oase?
Alex Dobai: Din păcate, încă n-am reuşit să mă întâlnesc cu idolul meu din copilărie, Hannu Mikkola. Şi nici cu marele Walter Röhrl. Mai am însă ceva timp pentru a materializa aceste vise. Pe de altă parte am avut ocazia să stau în dreapta unor piloţi cum ar Marcus Gronholm, Petter Solberg, Roman Kresta, Manuel Reuter, Alex Burgstaller şi Uwe Alzen. Iar cu dublul campion mondial (Gronholm) am avut bucuria de parcurge o probă specială din Raliul RAC, în regim de cursă. Pe de altă parte, tot aici ar fi de amintit isprava pe care am reuşit-o alături de George Grigorescu, când am câştigat împreună Trofeul A2 în Raliul Harghitei.
– Ești un nostalgic al raliurilor din trecut. Crezi că te-ai născut prea târziu?
Alex Dobai: Nu, nici vorbă! M-am născut exact când trebuie şi mă bucur din plin de bucuriile pe care mi le oferă viaţa. Cât despre raliurile din trecut, ele se puteau numi raliuri. Acum vorbim de altceva. Sunt două lumi diferite…
– Care a fost cel mai frumos raliu pe care l-ai văzut de la fața locului?
Alex Dobai: Îmi este imposibil să răspund la această întrebare. Safari însă, rămâne cel mai mare raliu pe care nu l-am văzut la faţa locului. Care a fost cel mai agreabil interlocutor la un interviu? Ei bine aici aş putea vorbi de Marcus Gronholm, Stig Blomqvist, Petter Solberg, Gilles Panizzi, regretatul Richard Burns, Jean-Pierre Nicolas, Vic Elford, Jean Todt, Corrado Provera, Jean-Claude Lefebvre, Flavio Briatore, Patrick Faure… asta ca să termin cu cei din Formula 1.
– Urmărești în continuare motorsportul cu aceeași pasiune?
Alex Dobai: Sunt unul dintre puţinii fericiţi care şi-a transformat pasiunea în munca de zi cu zi. Şi, crede-mă, pe plan profesional este cel mai frumos lucru pe care poţi să-l trăieşti. La Raliul Harghitei 2004 ai avut ocazia sa treci de cealalta parte a baricade si sa participi la concurs, ca navigator. Cum a fost trecerea? Voi veni aici cu un amănunt pe care mai puţini sunt cei care îl ştiu. Eu unul am dat admitere la Timişoara (în 1983) tocmai din cauza faptului că acolo era celebra echipă de raliuri Politehnica. Din păcate, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a desfiinţat echipa în timp ce eram la mijlocul primului an de studenţie, iar eu am ratat şansa de a intra în această lume în ipostaza de sportiv. Prin urmare, “trecerea” de care vorbeşti n-a ridicat prea multe probleme. A fost greu, a fost extraordinar dar şi rezultatul a fost pe măsură. Dovada: la vederea timpului de pe ultima probă specială, un mai vechi “prieten” a declarat că eu şi George avem cancer la creier. Eu unul nu pot să spun decât să-i fie de bine. Iar despre mine, sunt mulţumit că am demonstrat că sunt competitiv şi pe această parte a baricadei.
– Ai fost printre cei care au însuflețit despărțirea fenomenului motorsportiv românesc de Automobil Clubul Român. De ce era necesar „divorțul”?
Alex Dobai: Sincer, nu am ţinut să văd acest divorţ. Nu el era scopul! Am dorit ca automobilismul să plece pe făgaşul modernismului şi să renunţăm definitiv la tarele trecutului şi la orice legătură cu personaje care n-au iubit niciodată sportul auto ci doar banii obţinuţi de pe seama acestuia. Din păcate, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, noua structură fiind încâ departe de ceea ce ar trebui să fie. Ce ti se pare mai important, pierderea posibilitatii de participare internationala a pilotilor romani sau aceasta schimbare a forului organizatoric? Schimbarea era necesară! Dar viteza cu care ne mişcăm este mult prea mică! Şi nu trebuie să ne fie frică de FIA. Trebuie să avem curajul să comunicăm!!!
– Crezi că nivelul Campionatului Național de Raliuri a crescut anul acesta odată cu participarea piloților străini?
Alex Dobai: Da! Fără îndoială. În plus, venirea unor străini cum ar fi Marco Tempestini, n-a făcut altceva decât să-i mai coboare puţin cu picioarele pe pământ pe marii noştrii “profesionişti”, pricepuţi mai puţin în ale pilotajului şi mai mult în cheltuirea banilor.
– Noua Federație Română de Automobilism Sportiv (FRAS) ți-a împlinit așteptările?
Alex Dobai: Nu! Dar asta nu înseamnă că acolo nu sunt oameni pricepuţi! Vorbim însă de o turmă dezorientată, în care fiecare îşi vede doar propriul interes. Când vor pune sportul pe prima poziţie şi au să-i lase pe cei buni să conducă, putem spera la mai bine. În caz contrar nu m-aş mira să văd piloţi care ar dori să revină la vechea structură! Şi i-aş înţelege perfect!
– Care sunt reușitele și nereușitele FRAS?
Alex Dobai: Despre reuşite numai de bine! Cred că a trecut vremea în care trebuia să ne lăudăm cu “realizărili”. Nereuşita care ne doare cel mai tare: stagnarea în relaţia cu FIA.
George Grigorescu și Alex Dobai au făcut echipă în CNR
– Ești încrezător în șansele FRAS va primi legitimitatea internațională?
Alex Dobai: FIA a făcut numeroase greşeli atât în raliuri cât şi în Formula 1. Iar demisia lui Jacques Regis este o dovadă mai mult decât suficientă pentru a sublinia schimbările triste petrecute în Campionatul Mondial de raliuri. Iar dacă ar fi să facem o analiză coerentă a greşelilor şi a implicaţiilor acestora, putem povesti câteva ceasuri bune! În privinţa obţinerii statutului de ASN, mai repede sau mai târziu, acesta va fi acordat celor care îl merită! După părerea mea, ACR-ul sau mai exact comisia desemnată de acesta, nu-l merită.
– Cum vezi raliurile europene în următorii ani?
Alex Dobai: Dacă te referi la Campionatul European, această competiţie a suferit deja suficient de pe urma modificărilor impuse de federaţie. Este o competiţie uitată de majoritatea jurnaliştilor.
– Ai comentat cursele de F1 de la microfonul televiziunii naționale. Cum a fost să intri într-o echipă de comentatori foarte contestată?
Alex Dobai: Din fericire, mă bucură faptul că am ajuns să ofer o alternativă pentru comentatorul pe care majoritatea telespectatorilor îl apelează cu numele de “Miki”. Cât de bun sau cât de rău am fost, asta vor spune telespectatorii. Cu siguranţă însă, n-am vorbit niciodată despre gume tandre, nici despre apel şi contra-apel în pilotarea unei maşini de Formula 1. Ce să mai vorbim despre celebrul start în etapa din Cupa Porsche, când la Budapesta, o anume maşină a plecat cu spatele. Şi poate ar fi timpul să mai fac o precizare: colaborarea mea cu TVR a fost benevolă, fără nici câştig pe plan financiar. În doi ani de colaborare, n-am înţeles niciodată care au fost argumentele în alegerea colaboratorilor pentru transmisiile de Formula 1.
–Unii pun prestația comentatorilor de F1 de la TVR pe lipsa tradiției în domeniul curselor pe circuit…
Alex Dobai: Nu are nici o legătură! Pe de altă parte, munca de comentator nu este deloc uşoară. Eu unul vă recomand să încercaţi acasă să comentaţi o cursă, să vă înregistraţi şi apoi să… aveţi curajul de a vă asculta. O să aveţi suprize. Sigur, asta nu este o scuză pentru comentatori! Mai ales când vorbim de exprimarea în limba română, fără de care ar trebui să fim “licenţiaţi”, asta ca să mai folosesc un termen des întâlnit în comentariile unui anume personaj.
– De ce crezi că emisiunile de motorsport intern nu „fac audiență” la TV?
Alex Dobai: Sunt mai multe cauze: sunt prost făcute, programate la ore nepotrivite şi arată orice altceva în afară de bătălia prorpiuzisă.
– Ai vreun proiect media pe care ții neapărat să-l împlinești?
Alex Dobai: Deocamdată merg înainte cu lucrările lansate de Motorscope, dar avem în pregătire şi noutăţi. N-aş vrea să le divulg, deoarece aş da prea multă bătaie de cap celor din categoria “ajutorilor de băgători de seamă”. Toate la timpul lor…
– Ce crezi că va avea România mai întâi, un pilot de uzină în WRC sau unul de F1?
Alex Dobai: Eu zic că este mai bine să avem mai multe piste de karting, una-două circuite la standard european şi restul o să vină de la sine. Automobilismul este un domeniu în care nu poţi intra pentru că vrei. Este nevoie de răbdare, muncă şi foarte multă pasiune.
Interviu realizat de Mihai Dumitru
Rally Racing 