Tag Archives: ACR

Ziua în care Victor Ponta a devenit pilot de curse

Victor Ponta - Ranca 2007 (8)Toată suflarea din România știe că Victor Ponta a fost copilot de raliuri, că s-a răsturnat cu mașina la Raliul Iașului, lucru pe seama căruia a făcut glume până și Băsescu. Dar puțină lume știe că Ponta a fost și pilot de curse cu acte în regulă, ținând în mână volanul sportiv fără să se facă de râs câtuși de puțin. L-am cunoscut chiar în ziua când s-a aliniat pentru prima oară la startul unui concurs.
Citeşte mai departe…

Dan Gîrtofan: „Brașovul este capitala motorsportului din România”

Dan Girtofan 2007 (1)
– În primul rând, felicitări pentru titlul de campion și pentru victoria de la Iași; nu-mi amintesc să fi văzut o altă revenire la fel de dramatică de când urmăresc acest sport! După penalizarea cu un minut, ai mai crezut că încă este posibil să devii campion?
Dan Gîrtofan: Mulțumim! Suntem extrem de fericiți pentru titlul obținut și pentru faptul că am reușit să ținem cu sufletul la gură toată suflarea automobilismului. Asta dă dovadă că avem un campionat puternic, cu piloți bine pregătiți și material de concurs foarte performant. Am crezut pentru că ne-am dorit! Un calcul simplu arăta că pentru câștigarea raliului, căci acesta era obiectivul, trebuia să recuperăm circa 20-25 de secunde pe buclă, lucru care am simțit că ne era la îndemână. Restul am lăsat la mâna soartei…

– A afectat vreun pic acest fapt relația cu navigatorul Adrian Berghea?
Dan Gîrtofan: Nu, dimpotrivă. Penalizarea cred că a avut rolul ei, ne-a motivat și mai tare. Evoluția noastră a arătat că suntem cu adevărat profesioniști.

– Consideri că locul doi la Raliul Avram Iancu, echivalent cu o victorie pe terenul adversarilor, a fost punctul de cotitură al sezonului?
Dan Gîrtofan: Din cauza problemelor financiare apărute după debutul sezonului, a trebuit să regândim strategia și să tratăm fiecare etapă în parte, adică să acumulăm cât mai multe puncte.

autograph Dan Girtofan 2007– Dar la Iași, de ce ai tras pentru victorie în ultima specială, când aveai locul secund asigurat?
Dan Gîrtofan: Acesta a fost ritmul impus, nu am forțat pe nicio probă mai mult sau mai puțin, pur și simplu acesta a fost ritmul – tare, dar în siguranță. Dacă am fi schimbat ceva, putea să apară deconcentrarea și totodată greșelile.

– Ai mai dat ochii cu Bogdan Marișca de când i-ai “suflat” titlul de campion?
Dan Gîrtofan: Am vorbit cu el la parcul de după sosire, avea sufletul ca mine în 2005, era normal să fie supărat și îl înțeleg mai bine ca oricine pentru că am avut neșansa să trăiesc și eu clipe din acestea.

– În 2007, ai readus titlul de campion la Brașov. Să te întreb același lucru pe care l-am întrebat și pe Bogdan acum doi ani: care crezi că este capitala motorsportului din România?
Dan Gîrtofan: Dacă este să ne luăm după titlurile obținute, cred că Brașovul, dar cu siguranță cele două centre puternice sunt Brașovul și Clujul.

– Știu că nu îți place să vorbești despre 2005, dar nu ți se pare o ironie a sorții ca n-a fost să fie atunci când aveai sprijinul unei echipe puternice și a fost să fie acum, când ești practic “pe cont propriu”?
Dan Gîrtofan: Nu cred că este așa, sunt multe lucruri care joacă un rol important în lupta pentru un titlu… câteodată și șansa.

– În 2003 și 2004, spuneai că inginerul îți cerea să pilotezi Seat-ul Cordoba WRC la fel ca pe o mașină de Grupa N. Astăzi, consideri că o mașină de Grupa N pilotată la maximum, așa cum ai reușit la Iași, oferă mai multe satisfacții decât un WRC neexploatat la întregul potențial?
Dan Gîrtofan: Orice mașină pilotată la maxim îți oferă satisfacții, depinde foarte mult de stilul pe care îl abordezi. WRC-ul iartă mai mult.

– Dacă ar fi să faci o comparație între cele două mașini cu care ai ieșit campion, în care dintre ele te-ai simțit mai “acasă”?
Dan Gîrtofan: Pun mult suflet în mașina de curse și automat că atunci când ai și rezultatul dorit le îndrăgești ca pe o ființă umană. Cred că SEAT-ul mi s-a potrivit de minune din primă.

– Ție îți aparține citatul “Mașinile de curse sunt ca femeile, niciodată nu scoți din ele cât ai băgat”. Mai ești de aceeași părere?
Dan Gîrtofan: Da! Nu vreau să vorbim acum de costuri…

– Ai purtat culorile RAFO și apoi Balkan Petroleum în raliuri din 2002. În ce relații mai ești cu Marian Iancu după retragerea subită a sprijinului financiar acordat echipei din care făceai parte?
Dan Gîrtofan: Am rămas fidel culorilor și companiei BkP, în special domnului Iancu și a domnului Găureanu fără de care nu cred că aș fi avut șansa să ating nivelul profesionist actual. Sprijinul acordat a fost total mulți ani la rând și chiar și în acest sezon am avut la dispoziție materialul de concurs aflat în proprietatea clubului. În acest sens, nu pot decât să mulțumesc din tot sufletul. În altă ordine, trebuie să mulțumesc și celorlați susținători financiari ai echipajului nostru, și aici trebuie să-i enumăr: Mobil 1 prin Lubexpert, Top Auto Grup,TESS SRL, Falcon Electronics, Autosolution, Presto Trading, X1R și Carida Serv, fără de care nu am fi putut obține rezultatele din acest sezon.

– Am observat că soția îți este alături de multe ori la raliuri. Ce rol are prezența ei asupra evoluției tale?
Dan Gîrtofan: Putere de concentrare, liniște, înțelegere. Este foarte important să ai familia alături, să te sprijine.

– Sunt piloti care își vând locuința ca să aibă o mașină mai performantă, în timp ce alții, puțini la număr, reușesc chiar să-și facă o stare materială solidă de pe urma curselor. Consideri că faci parte din a doua categorie?
Dan Gîrtofan: La început am făcut parte din prima categorie, timp de ani buni. Bine, nu chiar să-mi vând casa, dar cu siguranță că am făcut eforturi mari, împrumuturi, dobanzi, dar cum spuneam mai devreme, am crezut în forțele și eforturile mele că într-o zi vor fi răsplătite. Debutul l-am avut în 1995, iar în 1996 au venit primele rezultate, când am fost vicecampion la Grupa A. Din acel moment, m-am dedicat în totalitate acestui sport, crezând că într-o zi îmi voi câștiga existența din această meserie. Lucru care în mare parte s-a întâmplat.

– Ai avut, de-a lungul carierei, vreun moment în care ai avut sentimentul că mai bine nu te-ai fi apucat niciodată de sportul auto?
Dan Gîrtofan: Dacă îl aveam mă lasam… nu fac de obicei lucruri în care nu cred.

– Care a fost cea mai mare sperietură pe care ai trăit-o la curse?
Dan Gîrtofan: Cred că accidentul de la Deva din 2005. A fost groaznic.

– Ai remarcat cu sportivitate la Iași evoluția finlandezului Miettinen. De unde crezi că provine diferența de nivel dintre el și campionatul românesc?
Dan Gîrtofan: Finlandezii sunt recunoscuți drept mari împătimiți ai sporturilor cu motor, au o cultură de mici, mentalitate, faptul că sunt peste 50.000 de licentiați, sute de etape în diferite campionate județene, regionale. Campionatul lor național cuprinde opt etape și numai la acestea sunt permise două recunoașteri! Restul sunt raliuri ,,blind”, adică fără recunoașteri; doar la start primești dictarea. Așa își dezvoltă capacitatea de a improviza, de a anticipa, calități esențiale pe care trebuie să le aibă un pilot de raliuri.

– Te-a afectat faptul că, nefiind într-o echipă pentru o mare parte a sezonului și nici pilot în Cupa Mitsubishi, nu ai prea apărut la TV în acest sezon?
Dan Gîrtofan: Am mai spus și o repet, automobilismul și ,,personajele” care fac parte din el sunt un produs, care trebuie vândut. Eu pur și simplu vreau să pilotez, nu mi se pare normal să dau bani ca să mă văd, nu așa trebuie să funcționeze acest sistem, drept pentru care…

– În 2004, ai fost ultimul campion național de raliuri sub ACR. Regreți că ai fost campionul pe care federația de atunci a “uitat” să-l premieze, anulând Gala Campionilor?
Dan Gîrtofan: Lucru urât din partea lor, dar asta e, cine m-a recunoscut campion, m-a recunoscut. Restul nu mai contează. Cu siguranță că am rămas cu un gust amar.

Felicitat pentru titlul național și de fotograful Dan Beșliu

Felicitat pentru titlul național și de fotograful Dan Beșliu

– Dar în 2007, există posibilitatea să fii ultimul campion de raliuri sub FRAS?
Dan Gîrtofan: Nu cred, sigur se va reveni la normalitate, înțelegere între cei care vor să rupă automobilismul în două. Am plecat pe un drum și cred că fiecare este conștient de eforturile care le-a depus, nu poți să dai cu piciorul la toată munca depusă în toți acești ani.

– Nu sunt șanse ca dl. Iancu să se scotocească de niște bani pentru participarea echipajului Gîrtofan/Berghea la Raliul Marii Britanii sub culorile BkP?
Dan Gîrtofan: Este cam târziu, în primul rând pentru faptul că s-au terminat înscrierile… dar poate cine știe ce ne rezervă viitorul.

Text: Mihai Dumitru / Foto: Gabi Tomescu

Interviu cu Ovidiu Mazilu

Ovidiu Mazilu (2)
– În ultima perioadă, FRAS a primit lovituri de pe toate fronturile: de la ACR, ANS, din partea propriilor sportivi, etc. Spuneți-mi sincer: este federația pe ducă?
Ovidiu Mazilu: Nu servește nimănui să ne ascundem problemele. Ele există. Dar Federația nu are cum să dispară. Bătălia se duce pentru independență, nu pentru existență. M-am exprimat așa, pentru că ACR vede acum Federația ca pe un teritoriu separatist, pe care dorește să-l reanexeze… cu ajutor de la Înalta Poartă.

Citeşte mai departe…

Interviu cu Titi Aur după coasta ACR de la Straja


Multiplul campion național de raliuri și viteză în coastă, Constantin Aur, a avut amabilitatea să ne explice contextul participării la primul său concurs oficial „înapoi la ACR”, după «divorțul» de FRAS.
Citeşte mai departe…

Interviu cu Ciprian Ciobotaru


– În momentul când ai trecut la noua federație, alături de larga majoritate a piloților, nu erai sigur de deznodământul acestei acțiuni. În ce măsurp FRAS ți-a împlinit așteptările sau te-a dezamăgit? Citeşte mai departe…

Interviu cu Alexandru Dobai

În Raliul Harghitei 2004, Alex Dobai a câştigat Trofeul A2 alături de George Grigorescu

În Raliul Harghitei 2004, Alex Dobai a câştigat Trofeul A2 alături de George Grigorescu

În peisajul sporturilor cu motor din România, toată lumea îl cunoaște pe ziaristul Alexandru Dobai. Chiar și taciturnii se luminează atunci când le vorbește “Șoni”. Băimăreanul ne dezvăluie cum poate un om să trăiască din pasiunea lui.

– Cum ai luat contact cu fenomenul sporturilor cu motor?
Alex Dobai:
Era undeva prin 1981, când în mai vechiul “Telejurnal” am avut ocazia să văd câteva imagini din Raliul Suediei. Cum o parte din secvenţe erau filmate din helicopter, am fost vrăjit de traiectoriile unei maşini al cărei nume nu spunea prea multe la vremea respectivă: Audi Quattro. Beneficiind de avantajele tracţiunii integrale, bolidul din Ingolstadt sfida toate legile existente la vremea aceea în raliuri. Am fost cucerit de imaginile respective şi acest lucru explică în totalitate şi marea mea dragoste pentru raliuri.

Alexandru Dobai SportMagazin– Dacă ar fi să faci un bilanț, care sunt cele mai frumoase împliniri în acest domeniu?
Alex Dobai:
Chiar dacă risc pe undeva să fiu acuzat de lipsă de modestie, mă bucur că eu şi compania mea Motorscope au reuşit să ofere pasionaţilor primele anuare româneşti dedicate Formulei 1 şi raliurilor. Mai mult, sunt mândru de faptul că prima istorie a unei mărci de automobile (Skoda) poartă tot semnătura noastră şi nu în ultimul rând am trăit o bucurie aparte atunci când Porsche România a hotărât ca eu să fiu cel care să prezint istoria quattro în cadrul unei campanii naţionale, pentru care am şi pregătit dealtfel o broşură dedicată. Pentru mine, a fost un moment cu totul şi cu totul special, oferindu-mi cele mai dulci roade pentru o pasiune de peste 25 de ani! Am călătorit prin lume, pe oriunde se desfășoară curse de circuit și raliuri.

– Care sunt eroii copilăriei pe care i-ai întâlnit în carne și oase?
Alex Dobai:
Din păcate, încă n-am reuşit să mă întâlnesc cu idolul meu din copilărie, Hannu Mikkola. Şi nici cu marele Walter Röhrl. Mai am însă ceva timp pentru a materializa aceste vise. Pe de altă parte am avut ocazia să stau în dreapta unor piloţi cum ar Marcus Gronholm, Petter Solberg, Roman Kresta, Manuel Reuter, Alex Burgstaller şi Uwe Alzen. Iar cu dublul campion mondial (Gronholm) am avut bucuria de parcurge o probă specială din Raliul RAC, în regim de cursă. Pe de altă parte, tot aici ar fi de amintit isprava pe care am reuşit-o alături de George Grigorescu, când am câştigat împreună Trofeul A2 în Raliul Harghitei.

– Ești un nostalgic al raliurilor din trecut. Crezi că te-ai născut prea târziu?
Alex Dobai:
Nu, nici vorbă! M-am născut exact când trebuie şi mă bucur din plin de bucuriile pe care mi le oferă viaţa. Cât despre raliurile din trecut, ele se puteau numi raliuri. Acum vorbim de altceva. Sunt două lumi diferite…

– Care a fost cel mai frumos raliu pe care l-ai văzut de la fața locului?
Alex Dobai:
Îmi este imposibil să răspund la această întrebare. Safari însă, rămâne cel mai mare raliu pe care nu l-am văzut la faţa locului. Care a fost cel mai agreabil interlocutor la un interviu? Ei bine aici aş putea vorbi de Marcus Gronholm, Stig Blomqvist, Petter Solberg, Gilles Panizzi, regretatul Richard Burns, Jean-Pierre Nicolas, Vic Elford, Jean Todt, Corrado Provera, Jean-Claude Lefebvre, Flavio Briatore, Patrick Faure… asta ca să termin cu cei din Formula 1.

– Urmărești în continuare motorsportul cu aceeași pasiune?
Alex Dobai:
Sunt unul dintre puţinii fericiţi care şi-a transformat pasiunea în munca de zi cu zi. Şi, crede-mă, pe plan profesional este cel mai frumos lucru pe care poţi să-l trăieşti. La Raliul Harghitei 2004 ai avut ocazia sa treci de cealalta parte a baricade si sa participi la concurs, ca navigator. Cum a fost trecerea? Voi veni aici cu un amănunt pe care mai puţini sunt cei care îl ştiu. Eu unul am dat admitere la Timişoara (în 1983) tocmai din cauza faptului că acolo era celebra echipă de raliuri Politehnica. Din păcate, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a desfiinţat echipa în timp ce eram la mijlocul primului an de studenţie, iar eu am ratat şansa de a intra în această lume în ipostaza de sportiv. Prin urmare, “trecerea” de care vorbeşti n-a ridicat prea multe probleme. A fost greu, a fost extraordinar dar şi rezultatul a fost pe măsură. Dovada: la vederea timpului de pe ultima probă specială, un mai vechi “prieten” a declarat că eu şi George avem cancer la creier. Eu unul nu pot să spun decât să-i fie de bine. Iar despre mine, sunt mulţumit că am demonstrat că sunt competitiv şi pe această parte a baricadei.

– Ai fost printre cei care au însuflețit despărțirea fenomenului motorsportiv românesc de Automobil Clubul Român. De ce era necesar „divorțul”?
Alex Dobai:
Sincer, nu am ţinut să văd acest divorţ. Nu el era scopul! Am dorit ca automobilismul să plece pe făgaşul modernismului şi să renunţăm definitiv la tarele trecutului şi la orice legătură cu personaje care n-au iubit niciodată sportul auto ci doar banii obţinuţi de pe seama acestuia. Din păcate, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, noua structură fiind încâ departe de ceea ce ar trebui să fie. Ce ti se pare mai important, pierderea posibilitatii de participare internationala a pilotilor romani sau aceasta schimbare a forului organizatoric? Schimbarea era necesară! Dar viteza cu care ne mişcăm este mult prea mică! Şi nu trebuie să ne fie frică de FIA. Trebuie să avem curajul să comunicăm!!!

– Crezi că nivelul Campionatului Național de Raliuri a crescut anul acesta odată cu participarea piloților străini?
Alex Dobai:
Da! Fără îndoială. În plus, venirea unor străini cum ar fi Marco Tempestini, n-a făcut altceva decât să-i mai coboare puţin cu picioarele pe pământ pe marii noştrii “profesionişti”, pricepuţi mai puţin în ale pilotajului şi mai mult în cheltuirea banilor.

– Noua Federație Română de Automobilism Sportiv (FRAS) ți-a împlinit așteptările?
Alex Dobai:
Nu! Dar asta nu înseamnă că acolo nu sunt oameni pricepuţi! Vorbim însă de o turmă dezorientată, în care fiecare îşi vede doar propriul interes. Când vor pune sportul pe prima poziţie şi au să-i lase pe cei buni să conducă, putem spera la mai bine. În caz contrar nu m-aş mira să văd piloţi care ar dori să revină la vechea structură! Şi i-aş înţelege perfect!

– Care sunt reușitele și nereușitele FRAS?
Alex Dobai:
Despre reuşite numai de bine! Cred că a trecut vremea în care trebuia să ne lăudăm cu “realizărili”. Nereuşita care ne doare cel mai tare: stagnarea în relaţia cu FIA.

George Grigorescu și Alex Dobai au făcut echipă în CNR

George Grigorescu și Alex Dobai au făcut echipă în CNR

– Ești încrezător în șansele FRAS va primi legitimitatea internațională?
Alex Dobai:
FIA a făcut numeroase greşeli atât în raliuri cât şi în Formula 1. Iar demisia lui Jacques Regis este o dovadă mai mult decât suficientă pentru a sublinia schimbările triste petrecute în Campionatul Mondial de raliuri. Iar dacă ar fi să facem o analiză coerentă a greşelilor şi a implicaţiilor acestora, putem povesti câteva ceasuri bune! În privinţa obţinerii statutului de ASN, mai repede sau mai târziu, acesta va fi acordat celor care îl merită! După părerea mea, ACR-ul sau mai exact comisia desemnată de acesta, nu-l merită.

– Cum vezi raliurile europene în următorii ani?
Alex Dobai:
Dacă te referi la Campionatul European, această competiţie a suferit deja suficient de pe urma modificărilor impuse de federaţie. Este o competiţie uitată de majoritatea jurnaliştilor.

– Ai comentat cursele de F1 de la microfonul televiziunii naționale. Cum a fost să intri într-o echipă de comentatori foarte contestată?
Alex Dobai:
Din fericire, mă bucură faptul că am ajuns să ofer o alternativă pentru comentatorul pe care majoritatea telespectatorilor îl apelează cu numele de “Miki”. Cât de bun sau cât de rău am fost, asta vor spune telespectatorii. Cu siguranţă însă, n-am vorbit niciodată despre gume tandre, nici despre apel şi contra-apel în pilotarea unei maşini de Formula 1. Ce să mai vorbim despre celebrul start în etapa din Cupa Porsche, când la Budapesta, o anume maşină a plecat cu spatele. Şi poate ar fi timpul să mai fac o precizare: colaborarea mea cu TVR a fost benevolă, fără nici câştig pe plan financiar. În doi ani de colaborare, n-am înţeles niciodată care au fost argumentele în alegerea colaboratorilor pentru transmisiile de Formula 1.

–Unii pun prestația comentatorilor de F1 de la TVR pe lipsa tradiției în domeniul curselor pe circuit…
Alex Dobai:
Nu are nici o legătură! Pe de altă parte, munca de comentator nu este deloc uşoară. Eu unul vă recomand să încercaţi acasă să comentaţi o cursă, să vă înregistraţi şi apoi să… aveţi curajul de a vă asculta. O să aveţi suprize. Sigur, asta nu este o scuză pentru comentatori! Mai ales când vorbim de exprimarea în limba română, fără de care ar trebui să fim “licenţiaţi”, asta ca să mai folosesc un termen des întâlnit în comentariile unui anume personaj.

– De ce crezi că emisiunile de motorsport intern nu „fac audiență” la TV?
Alex Dobai:
Sunt mai multe cauze: sunt prost făcute, programate la ore nepotrivite şi arată orice altceva în afară de bătălia prorpiuzisă.

– Ai vreun proiect media pe care ții neapărat să-l împlinești?
Alex Dobai:
Deocamdată merg înainte cu lucrările lansate de Motorscope, dar avem în pregătire şi noutăţi. N-aş vrea să le divulg, deoarece aş da prea multă bătaie de cap celor din categoria “ajutorilor de băgători de seamă”. Toate la timpul lor…

– Ce crezi că va avea România mai întâi, un pilot de uzină în WRC sau unul de F1?
Alex Dobai:
Eu zic că este mai bine să avem mai multe piste de karting, una-două circuite la standard european şi restul o să vină de la sine. Automobilismul este un domeniu în care nu poţi intra pentru că vrei. Este nevoie de răbdare, muncă şi foarte multă pasiune.

Interviu realizat de Mihai Dumitru