Zoltán Puskás – Natural born racer

Zoltan Puskas - Hyundai Coupe Kit Car (4)
Unul dintre cei mai „cool” piloţi de curse din România, Zoli Puskás este genul de personaj pentru care merită să te duci la o cursă. Toţi cei care îl cunosc îl apreciază pentru lupta pe care a dus-o cu el însuşi pentru a fi în lumea curselor şi pentru farmecul pe care îl aduce când este prezent la start. Zoli Puskás este unic, dar reprezintă ceea ce rezidă în fiecare dintre noi: pasiunea pură pentru motorsport!

Zoltan Puskas– Cum ai început cursele auto şi de ce ai ales raliurile?
Zoltán Puskás:
Prima dată am fost la curse în postura de oficial la Auto Crono, in anul 2000. În acel an a debutat la VTM prietenul meu, Arthur Pakucs. Având în vedere că îl cunoşteam bine şi cam ştiam ce poate cu masina (zâmbeşte), m-am decis să intru şi eu în competiţii. Simţeam nevoia de a-mi descărca adrenalina în condiţii de siguranţă şi într-un cadru organizat, pentru că până atunci cam exageram pe drumurile publice…

– Ai concurat pe multe maşini de curse. Care ţi-a plăcut cel mai mult?
Zoltán Puskás:
Hyundai Coupe KitCar! Era o maşină născută pentru curse, concepută pentru acest joc pe care îl numim „raliu”. S-au construt doar 5 exemplare pentru WRC, iar al meu i-a aparţinut lui Kenneth Eriksson în era în care KitCar-urile făceau legea în Mondial. Era o maşină mai greu de pilotat decât Mitsubishi Lancer Evo sau Subaru Impreza, dar care îţi dădea senzaţii pe care nu le puteai avea la un bolid de grupa N. Era o maşină de curse!

– Pe care dintre piloţii din România îi apreciezi în mod deosebit?
Zoltán Puskás:
De când eram copil ştiam de un singur pilot: Titi Aur. Tot respectul pentru ce a realizat în acest sport! Din generaţia tânără, preferatul este prietenul meu Vali Porcișteanu.

Zoltan Puskas - Hyundai Coupe Kit Car (1)– Care a fost momentul care ţi-a adus cea mai mare bucurie la curse?
Zoltán Puskás:
Raliul Clujului 2004. Am mers la cursă fără bani, fără maşină de asistenţă, dormeam la internat, iar în meniu aveam doar cornuri şi chipsuri din benzinărie. Arătam ca nişte nomazi şi conduceam un Opel Omega Break care trăgea platforma cu Evo 6 ticsită cu canistrele de benzină. La ultima buclă am ales slick-uri când toată lumea folosea intermediare sau de ploaie. La startul penultimei probe, i-am spus lui Doki (n.r. copilotul Molnar Gyula): „Strânge-ţi centura! Vom merge cum nu am mai mers până acum! Toată frustrarea mea acumulată în acel sezon s-a consumat pe acele două probe, care au fost perfecte. Am mers ca nişte „animale” – aşa am declarat la interviul de după cursă! Eram pe locul 3 la grupa A, după Gîrtofan şi Marişca, un rezultat de vis, mai ales în condiţiile în care m-am prezentat la cursă!

– Din ce motiv ţi-ai întrerupt activitatea competiţională?
Zoltán Puskás:
Problemele financiare m-au împins să întrerup activitatea competiţională, cu toate că am avut şi o boală deosebit de rară şi de gravă. În 2004, după Raliul României (locul 4 la Grupa A şi 8 la general) am suferit 4 operaţii şi am ajuns la 45 de kilograme. Nu am renunţat, m-am întors în 2005, cu toată opoziţia medicilor şi a familiei, şi am devenit vicecampion la VTM. Am început să mă obişnuiesc cu KitCar-ul pe la sfârşitul anului, când băteam adversarii. Dacă mai mergeam un an cu acea maşină, ieşeam campion! Însă ce nu a reuşit boala, a reuşit partea financiară. Am făcut eforturi deosebite, atât în 2004 cât şi în 2005, să partcip la curse, asta însemnând bani aduşi de acasă, maşini personale vândute, până când nu am mai avut ce vinde din casă şi m-am oprit. M-am trezit la realitate: „Dacă nu ai bani, nu ai ce căuta la curse”!

Zoltan Puskas - Hyundai Coupe Kit Car (5)– Când te vedem din nou în acţiune?
Zoltán Puskás:
Atunci când voi avea resursele financiare să particip un întreg sezon. Viaţa merge înainte pentru mine, cu sau fără curse, însă rana va rămâne deschisă pentru totdeauna şi va sângera câtă vreme voi sta pe probe şi voi simţi mirosul de benzină şi de cauciuc ars. Poate că mă voi întoarce sporadic la VTM, pe banii mei, cu o maşină mai puţin performantă, doar pentru a retrăi atmosfera curselor, pentru stresul dinaintea startului şi pentru fanii care te aplaudă la coborâre.

Text: Horia Ţoțu / foto: Balazs Attila/rallyphoto.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s