Michael Herck – Fiul rătăcitor


Michael Herck (20 ani) reprezintă cu mândrie România în GP2, principala pepinieră de valori a Formulei 1. După ce a avut un start fulminant în cursele de circuit din întreaga Europă – devenind campion în numeroase rânduri, la vârste foarte fragede –, talentatul pilot născut la Bucureşti a reuşit să se apropie mai mult decât orice alt reprezentant al ţării noastre de porţile competiţiei „regină” a sporturilor cu motor.

– Povesteşte-ne câte ceva despre originile tale. Ştim că te-ai născut în România, dar care este povestea familiei tale în legătură cu ţara noastră? Vorbeşti limba română?
Michael Herck:
Am fost adoptat la vârsta de un an şi jumătate. Tatăl meu, André Herck, s-a născut la Bucureşti, iar mama lui este româncă. Am părăsit ţara la vârsta de un an şi jumătate, când nu ştiam ce se petrece în jur. Tot ce înţelegeam era că, dintr-o dată, toată lumea se purta foarte, foarte frumos cu mine. Când tata mi-a explicat că sunt adoptat, i-am răspuns: „Ah, tată, sunt foarte norocos că te-am găsit! Cine ştie la cine puteam să nimeresc dacă nu erai tu. Ești cel mai bun om din lume!” Evident, vorbesc şi puţin limba română. Tata a încercat să mă înveţe.

– Pe toate site-urile oficiale eşti prezentat ca român. Atunci când vei câștiga o cursă se va auzi imnul ţării noastre?
Michael Herck:
Sper din tot sufletul! Sper să fiu pe podium şi sper să cânte imnul României, pentru că sunt foarte ataşat de originile mele. Când am câştigat cursa de la Sarno din cadrul „Italian Open Master”, concuram sub steagul Principatului Monaco [n.r. – locul de rezidenţă al lui Michael Herck], dar organizatorii nu aveau imnul, aşa că s-a auzit „Oda Bucuriei”. Oricum, dacă se va auzi Imnul Naţional al României, pentru mine va însemna că am câştigat mai mult decât un loc pe podium! Acum îmi e mult mai dor de originile mele decât atunci când aveam 5 ani…

– Povesteşte-ne câte ceva despre sezonul 2008. Ce a fost bine şi ce a fost rău pentru tine în GP2?
Michael Herck:
Absolut totul a fost rău, mai ales după etapa de la Sepang. Mă luptam pentru poziţia a 7-a. În cele din urmă am terminat pe locul 10, însă mi-am fracturat scafoidul. Este vorba despre un mic os al mâinii. A fost un dezastru! În mod normal e nevoie de 4 luni pentru ca fractura să se repare. Am fost operat în Belgia şi am revenit foarte rapid, dar nu aveam putere în mână, iar maşinile de GP2 sunt foarte greu de pilotat. La Magny-Cours am reuşit doar 15 tururi în prima cursă şi am fost nevoit să mă opresc. Am reuşit să termin manşa secundă datorită ploii. La Silverstone lucrurile au stat şi mai grav. Nu reuşeam să învârt volanul la cunoscutul viraj rapid al circuitului. În tot acest timp, tata mi-a fost alături şi trebuie să îi mulţumesc, pentru că dacă mă gândesc la Ammermüller, care nu a mai revenit niciodată după ce şi-a rupt acest os în GP2.

– Maşinile din GP2 sunt gândite în aşa fel încât să dea şanse apropiate concurenţilor. De ce apar diferenţe atât de mari între timpii concurenţilor?
Michael Herck:
Poţi să uiţi asta cu maşinile similare, care dau şanse egale tuturor piloţilor! Pot doar să spun că atunci când participam la karting câștigam 50% dintre cursele la care luam startul şi mă clasam pe podium în 75% dintre ele.

– De ce are nevoie un tânăr pilot talentat, aşa ca tine, pentru a ajunge în Formula 1?
Michael Herck:
De politică, politică şi iarăşi politică! Mai mult chiar, pilotul are nevoie de sprijinul conducătorilor ţării din care provine. Totul în Formula 1 se învârte în jurul politicii. Poţi să fii cel mai bun pilot din lume, dacă nu ţi oferă o maşină competitivă, nu vei reuşi niciodată să câştigi. Situaţia e foarte gravă, pentru că nu mai sunt piloţi care să aducă bani în competiţie, iar echipele nu mai au bugete, iar conducătorii F1 folosesc banii din amenda celor de la McLaren pentru a crea Formula 2.

– Scopul tău pentru 2008 era să înveţi circuitele şi să te obişnuieşti cu maşina. Ai reuşit să atingi aceste obiective?
Michael Herck:
Din păcate nu am reuşit. Am lipsit la Istambul şi Monaco din cauza fracturii, iar aceste piste îmi sunt necunoscute. Nu am reuşit să am un sezon normal şi asta s-a dovedit a fi un adevărat dezastru…

– Ai început sezonzul 2009 în campionatul GP2 Asia cu echipa DPR. Cum merg lucrurile acolo?
Michael Herck:
Ca şi în cazul celor de la Honda, şi nouă ne este greu să muncim cu mentalitatea britanică. Dar având în vedere că tata este şeful şi singurul care ia deciziile, îşi impune personalitatea puternică şi astfel reuşim să avem un moral foarte ridicat. Jumătate din echipa este britanică, dar am şi colegi francezi, spanioli şi italieni. Cu cât suntem mai diferiţi, cu atât lucrăm mai bine împreună. Avem totuşi nevoie de un inginer bun, cu experienţă în GP2, care să ne ajute să ridicăm puţin nivelul.

– Participi cu echipa tatălui tău în GP2 Asia. Care e situaţia ta în ceea ce priveşte campionatul principal?
Michael Herck:
Trebuie să clarificăm de la bun inceput: un pilot care îşi fracturează scafoidul are 90% şanse să îşi încheie cariera. După experienţa mea dezastruoasă cu cei de la Comtec, am înţeles cât e de important este ca în asemenea activităţi să poţi să iei singur hotărârile. Am câştigat 6 campionate naţionale în echipa noastră. Anul acesta tatăl meu, care nu s-a ocupat niciodată de echitaţie, îl ajută pe fratele meu, Andrei, să câştige „Marele Premiu Naţional al Franţei pentru juniori”. Andrei va călări la nivel internaţional în acest an, folosind la rândul lui o licenţă românească. E un mare avantaj atunci când eşti atât de norocos să ai pe cineva capabil să lupte pe mai multe planuri pentru a ajuta persoane diferite să câştige campionate diferite. Când acea persoană este tatăl tău, e cu atât mai extraordinar! Nu pot şi nu vreau să-mi imaginez reacţia unei alte echipe dacă le-aş fi comunicat la Magny Cours, după doar 15 tururi, că nu mai pot învârti volanul. Există o mulţime de manageri care nu au reuşit niciodată o victorie cu un pilot, dar care primesc bani foarte mulţi de la cei care caută un loc în GP2. Totul funcţionează pe principiul: „eşti prietenul prietenului meu”. Mulţi piloţi plătesc 100.000 de euro unui manager care nu face nimic altceva decât să dea un telefon unui amic, pe care îl roagă: „ia pilotul acesta pentru mine. Ajută-mă. Te rog, fă asta pentru mine”. Cel puţin 50 de oameni mi-au cerut bani ca să mă ajute, dar trebuie mai întâi să îi plăteşti, iar după ce ei nu fac nimic şi îţi pierzi banii, situaţia este încă şi mai grea. Aşa cum ţi-am mai spus… e chestie de politică.

– Nici România şi nici Belgia nu au o echipă care să le reprezinte la A1GP World Cup of Nations. Te-ar fi interesat să reprezinţi una dintre aceste două ţări în A1GP?
Michael Herck:
Aveam doar 16 ani şi 3 luni în 2004, când am câştigat simultan Formula Renault 1600 în Italia şi Spania. Am reuşit asta deşi în Spania nu am participat la una dintre curse, deoarece se suprapunea cu o etapa a campionatului italian. Palmaresul în acel an a fost excelent: 10 victorii şi 11 pole-position-uri. Vechiul meu mecanic de la karting le-a cerut celor de la Federaţia Belgiană de Automobilism să dea un mic comunicat de presă în care să spună că un puşti de numai 16 ani a reuşit ceva nemaivăzut până atunci: să câştige două campionate de monoposturi în acelaşi an. Federalii nu au fost de acord şi m-au ignorat complet. Din acest motiv, nu voi concura niciodată pentru Belgia. Pentru România, însă, bineînţeles că aş vrea! Cu mare plăcere!

– Ce ştii despre piloţii români care participă la curse pe circuitele internaţionale?
Michael Herck:
Îl cunosc foarte bine pe Mihai Marinescu. Tatăl lui a cumpărat monoposturile mele de Formula Renault 1600. De asemenea, taţii noştri sunt foarte apropiaţi. Se înţeleg foarte bine pentru că sunt amândoi oameni de afaceri şi înţeleg foarte bine că aici, la cursele internaţionale pe circuit, este vorba doar despre politică. Ai putea să-l întrebi şi pe tatăl lui Marinescu ce părere are despre Formula Renault şi despre Red Bull. De asemenea, l-am văzut o dată pe Doru Sechelariu. Cred că pilotează în Formula BMW.

– România are acum un circuit stradal, cunoscut ca Bucharest Ring. Ai fi tentat să iei parte la cursele care au loc aici?
Michael Herck:
Cu siguranţă!

Interviu: Horia Țoțu / Foto: GP2 Series Media Services
 
Descărcați articolul în format PDF (“Rally Racing” nr. 1 / martie 2009)

Alte articole pe aceeași temă :
Mihai Marinescu în forjă pe Transfăgărăşan (02.10.2010)

Doru Sechelariu bate la ușa Formulei 1 (02.04.2009)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s