Pilotul-ziarist Edwin Keleti este cel care rulează pe probele speciale de anul acesta în deschiderea etapelor CNR, la bordul mașinii cu numărul de concurs 00. Mereu are un alt navigator, printre care și politicianul Victor Ponta. L-am prins pe Edwin pentru o discuție amicală între două raliuri și iată ce ne-a spus.
– Edwin, ai avut ocazia să testezi un bolid de Formula 1, o mașină de raliuri de Grupa B, un World Rally Car și un dragster Top Fuel. Spune-mi, ai atins “nirvana” pilotajului?
Test efectuat în Franța cu monopostul de F1 AGS (2005)
– Fiind născut într-un oraș cu asemenea tradiție în motorsport precum Clujul, cred că pasiunea pentru viteză a venit de la sine. Care sunt primele tale amintiri legate de lumea curselor?
E.K.: Cursa de circuit din 1976 de la Cluj, când având 6 ani am fost prima dată ca spectator la o competiție auto. Imediat s-a declanșat “virusul” și de atunci am intrat literalmente zilnic în garajul unui foarte cunoscut pilot clujean, Mihai Mureșan, care stătea lângă mine, de unde nu ieșeam decât târziu noaptea. Am început prin a spăla roțile mașinii, apoi pe măsură ce creșteam, geamul, și tot așa până la preparări de motoare. Am condus prima mașina de curse la 11 ani!
– După un început timid în raliuri pe la 20 de ani, ai devenit fotograf de curse. Care a fost cel mai spectaculos instantaneu pe care l-ai surprins?
E.K.: Începutul a fost timid doar din pricina că nu am reușit niciodată să găsesc sponsori pentru un sezon întreg, însa în 1999 eram printre protagoniștii Cupei Dacia Nova, bătându-mă pe probe cu piloții Setcar Racing, Lucică Preda și Viorel Voicu. Apoi, în 2004, pilotând un Clio RS de Grupa N pus la dispoziție printr-un gest superb de prietenul meu, Mihnea Vasiliu, l-am talonat îndeaproape pe multiplul campion George Grigorescu, câștigând grupa la Raliul Hunedoarei și ocupând locul trei la Baia Mare și Cluj. În ceea ce privește fotografia (un alt mare hobby), cele mai frumoase instantanee le-am surprins în WRC și la Le Mans, unde spectacolul este net superior raliurilor interne.
– Dar cel mai periculos moment?
E.K.: Am avut doar două accidente mai serioase: în 2000 la Deva cand am ieșit pe un drepta 3 care în dictarea pregătită de noi era un dreapta 4, iar viteza era mare, și în 2001 când m-am răsturnat la Cluj cu Clio-ul 16V din cauza spargerii cutiei de viteze și a blocării roților. De două ori peste cap, a fost ceva senzație!
Edwin (dr.) alături de campionul WRC, Sébastien Loeb
E.K.: În fotografie am avut norocul să urmăresc evenimente de top la nivel mondial, să folosesc aparatura cea mai bună, să stăpânesc tehnicile cele mai moderne, însă și în pilotaj am demonstrat de fiecare dată, indiferent de mașina pe care am pilotat-o, că timpii mei au fost întotdeauna la bătaie cu ai celor mai buni (din aceeași grupă cu mine), așa că mi-e greu să spun. Sper însă ca cei care îmi cunosc activitatea să nu mă catalogheze drept “cel mai bun pilot dintre fotografi” sau “cel mai bun fotograf dintre piloți”.
– Ca redactor-sef la revista ProMotor ai orientat politica editorală către o tentă exclusivistă, cu accente sportive. De ce crezi ca nu “a prins” la public o astfel de publicație auto?
E.K.: Nu consider că tenta a fost sportivă. Din contră, revista avea puțin sport în cuprins. Tentă exclusivistă, da, este adevărat. Ideea era să avem un produs de top, atât ca retorică, dar și ca imagine și layout, Îmi place să cred că am reușit. Iar în ceea ce privește succesul la public, eram lideri de piață în SNA, ceea ce nu mai pot zice despre revista de acum, când după plecarea mea și schimbarea de politică editorială a pierdut circa 20% din audiență.
– Ne-am întâlnit pe marginea pistei la Bucharest Ring și erai dezamăgit de lipsa de interes a bucureștenilor vizavi de acest eveniment. Este sportul auto o cauză pierdută, în România?
E.K.: E un subiect tare delicat pentru mine și care mă mâhnește profund. Nu-mi explic cum, în condițiile în care motorsportul a existat la noi în țară fără încetare și pe vremea lui Ceaușescu, afluxul de public este asa de mic. Cert este că luptele sterile de putere între Federații și incapacitatea acestora, fie ele noi sau vechi, de a promova într-un mod profesionist acest sport, duc la această situație tristă. Este timpul ca destinele de imagine ale acestui sport sa fie încredințate unei firme specializate în advertising și PR, care sa inițieze adevărate campanii de promovare, bineînțeles cu ajutorul mass-mediei.
– Despărțirea subită de trustul MediaPro, la începutul anului, nu ți-a dat răgazul să închegi un buget pentru sezonul de raliuri 2007, astfel că te ocupi de acțiuni de PR pentru Cupa Dacia Joe, făcând echipaj cu co-piloți VIP în mașina de deschidere…
E.K.: Nu că trustul MediaPro m-ar fi ajutat cu ceva, se știe că acolo singurul interes sportiv este către fotbal (mai nou chiar și în revista ProMotor). Cât despre faptul că pilotez un Logan de Cupă în deschidere, este o onoare pentru mine și în același timp o plăcere. Mașina este extrem de echilibrată și plăcută la condus, chiar dacă pe palierele de urcare duce lipsă de putere. În plus, mă mențin în formă, pentru că sper să revin în 2008 cu forțe proaspete.
Edwin Keleti și Victor Ponta în parcul de service
E.K.: Tête-à-queue-ul nu a fost intenționat, am vrut să las mașina să derapeze pe un stânga 3+ în ideea de a o plasa în contraapel înainte de dreapta 2, însă o denivelare mi-a aruncat spatele prea tare și ne-am răsucit. Victor și-a păstrat calmul și a continuat dictarea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. M-a impresionat evoluția sa pe post de copilot, având în vedere că erau primele probe când mergeam cu el pe dictare.
– La fiecare etapă ai un navigator nou. Așa este politica de promovare a Cupei sau nimeni nu se mai suie în mașină cu tine și a doua oară?
E.K.: Ritmul în care rulăm cu mașina de deschidere este de circa 80% din cel de cursă, deci nu se pune problema ca vreun invitat să se sperie. Din contră, aceștia au fost cu toții cu zâmbetul pe buze după experiența avută și sperăm ca astfel să-i transformăm în ambasadori ai acestui sport.
– Lăsând gluma la o parte, este flatant să știi că fostul tău navigator din 2004, Toni Avram, stă acum în dreapta lui Titi Aur?
E.K.: Desigur, înseamnă că tot ce am realizat împreună cu Toni în 2004 și 2005 era un lucru de calitate. Am vorbit deunăzi cu Titi și mi-a confirmat că este foarte mulțumit de colaborarea cu Toni. De abia aștept să îl fur înapoi, împreună cu secretele de pilotaj ale lui Titi!
– De la începutul anului ai demarat împreună cu George Grigorescu o serie de cursuri de condus defensiv în traficul rutier, adresate publicului larg. Sunt românii dipuși să le spui ca nu-și conduc mașina așa cum ar trebui?
E.K.: Cursurile le-am demarat în 2006, iar de anul acesta am încheiat un parteneriat de colaborare cu o cunoascută firmă de training din țară, Qualians, care a preluat cursul în portofoliul propriu, ocupându-se și cu promovarea acestuia. Este extraordinar de reconfortant să vezi că toți cursanții au o atitudine foarte deschisă și proactivă față de noțiunile predate. La rândul nostru, suntem convinși de utilitatea mare a acestor cursuri, în condițiile unui trafic din ce în ce mai periculos. Și era chiar păcat ca George și cu mine să nu transmitem altora din experiența noastră.
Victor și Edwin, pe rampa de start în Raliul Iașului 2007
E.K.: Pe George Grigorescu este greu (dar nu imposibil) să îl bați pe mașini egale. Are ascunse rezerve pe unde nici nu te aștepți. Nu pot să vă spun exact ce planuri are el pentru la anul, însă împreună cu Victor Ponta suntem în discuții cu sponsorii pentru un sezon la Cupa Logan.
– În încheiere, s-ar impune să ne spui ceva și în limba maghiară…
E.K.: Raliurile și dragostea pentru ele nu se declină în vreo limba aparte, așa că o să mă mulțumesc să urez cititorilor dumneavoastră și tuturor fanilor un sezon cât mai frumos în continuare. Vă mulțumesc.
– Nagyon szépen köszönöm!
Interviu realizat de Mihai Dumitru
Rally Racing 